Circuit tematic - Oradea iudaica

          Istoria oraşului Oradea nu este una completă şi nu poate fi spusă fără a nu include şi istoria comunităţii evreieşti care a trăit în aceste locuri. Importanţa acestei comunităţi în viaţa oraşului este de o însemnătate majoră mai ales după a doua jumatate a secolului al XIX-lea, reprezentanţii ei fiind implicaţi activ în viaţa economică, bancară, comercială, în sistemul sanitar şi cel şcolar, dar şi în configurarea arhitectonică a oraşului. Astfel, traseul memoriei evreiești din Oradea îşi propune să urmeaze cele mai importante locuri legate de prezența israelită în oraș. Acest traseu este recomandat celor care îşi doresc să descopere o parte profundă, aproape necunoscută și uneori ignorată, a orașului.

Harta turului

Pasul 1: Sinagoga Viznitz (str. Crinului)

Această sinagogă a fost construită de un sprijinitor al Rabinului Sr. Jisrael Hager a ramurii hasidice din Viznitz, care a fugit de persecuție împreună cu curtea sa la Oradea în 1915. Rabinul era stabilit anterior în Bucovina, dar a reușit să negocieze cu invadatorii ruși pentru o plecare ordonată, alături de 70 dintre însoțitorii săi. Sinagoga a fost folosită pe post de spital în ghetou în 1944. Ulterior, a devenit un atelier, dar acum este divizată în mici unități comerciale.

Pasul 2: Sinagoga ortodoxă (str. M. Viteazul)

În 1890, o nouă și impunătoare Sinagogă Ortodoxă, a fost construită în stil neo-mauric și este cunoscută ca Marea Sinagogă. Arhitectul a fost Bach Nandor. Această sinagogă dispune de locuri pentru 1.050 de persoane (600 de bărbați la parter și 450 de femei la balcon); în prezent se efectuează lucrări de renovare, fiind utilizată în ultimii ani doar la ocazii speciale.

Pasul 3: Sinagoga Sas Chevra (lângă sediul Comunităţii Evreieşti Oradea) + Monumentul Holocaustului

Această sinagogă mică aflată pe teritoriul Comunității Evreiești a fost construită în 1908 de către Incze Lajos. Este cunoscută ca Sinagoga Sas Chevra și este în continuare utilizată pentru rugăciunile zilnice. În apropierea acestei sinagogi se află amplasat şi Monumentul Holocaustului, ridicat in amintirea fostei comunităţi evreiesti din Oradea exterminată în lagarele naziste de la Auschwitz-Birkenausau, sau în detaşamente de muncă forţată din Ucraina.

Pasul 4: Palatul Ullmann (Piaţa 1 Decembrie)

Clădire construită în stilul secessionului vienez, se presupune a fi fost proiectată de arh. Lobl Ferenc și terminată în anul 1913. Clădirea e formată din subsol, un parter înalt, mezanin și trei etaje care se dezvoltă în jurul unei curți interioare. Ultimul etaj este mansardat, acoperit fiind de un acoperiș foarte înalt. În planul fațadei se remarcă simetria față de axul central, frumoasa proporționare a traveelor, atât pe orizontal cât și pe vertical. Decorația, reprezentativă pentru secession-ul vienez se reduce la medalioane de stuc, butoni de carămidă, feronerie, vitralii și basorelieful de ceramică, executat în atelierul Zsolnay, cu smalț metalifer de culoarea bronzului reprezentând “Menora” păzită de doi lei.

Pasul 5: Casa Vágó (str. Traian Moşoiu)

Casa Vágó a fost construită în Oradea în anul 1905, în stil Secesiunea vieneză, cu forme simplificate, geometrice, organizată pe demisol și două nivele. Fațada este asimetrică, intrarea principală fiind marcată cu un fronton de formă eliptică. Central, este amplasat un bovindou ce ondulează planul fațadei, golurile înalte și înguste, ritmând fațada simplă lipsită de elemente decorative. Casa, aflată pe strada Traian Moșoiu nr. 14, a fost proiectată de doi arhitecți frați, Vágó László (1875-1933) și Vágó József (1877-1947), în prima etapă a creației lor, fiind înrudită stilistic cu alte imobile ridicate de frații Vágó în Budapesta în această perioadă.  Singurele elemente decorative, sunt ancadramentele ferestrelor, feroneria pervazelor, vitraliile, precum și sgrafitto-ul amplasat în atic reprezentându-i, probabil, pe cei doi frați Vágó. Casa este reprezentativă pentru procesul răspândirii secession-ului în Transilvania, dar și pentru urmărirea pas cu pas a evoluției artistice a celor doi frați.

Pasul 6: Palatul Moskovits (Piaţa Unirii)

La începutul secolului XX la intersecţia Pieţei Unirii cu strada Vasile Alecsandri se aflau două clădiri de dimensiuni reduse, casa Nikolits şi casa Diamandi, prima cu parter, cea de-a doua cu un etaj, care au fost cumpărate în anul 1905 de către Mór Moskovits jr. şi József Moskovits. Cei doi antreprenori în industria alimentară, membrii aceleiaşi familii evreieşti, au început în anul 1910 construirea unei case de raport cu trei etaje, proiectată de arhitecţii de origine orădeană, fraţii László Vágó şi József Vágó. Într-o primă fază au început demolarea casei Nikolits, continuând în acelaşi timp lucrările cu ridicarea primelor trei axe la colţul străzii Vasile Alecsandri. În ianuarie 1911 au demarat şi demolarea casei Diamandi, iar la sfârşitul anului au definitivat şi faţada dinspre Piaţă a palatului. Executarea lucrărilor a fost realizată de firma orădeană al lui Lajos Incze şi a fiilor săi.

Pasul 7: Pasajul Vulturul Negru (Piaţa Unirii)

Palatul, aflat la adresa str. Independenței nr.1, a fost construit între 1907-1908 de arhitecții orădeni Marcell Komor și Dezső Jakob, în stil secession. Antreprenorul lucrării a fost Ferenc Sztarill. Pe locul acestei clădiri s-a aflat palatul Arborele Verde, care dispunea de o sală ce găzduia manifestările culturale și politice. Clădirea este de colț, cu parter înalt și patru etaje, format din două corpuri între care se găsește un pasaj vitrat cu acces spre str. Independenței, Piața Unirii și str. Vasile Alecsandri. Fațada principală dinspre Piața Unirii este asimetrică, fiind formată din două corpuri mari, inegale, ce relevă cel mai bine stilul secession. Fațada corpului din str. Independenței este mai ordonată și sobră. Motivul central îl reprezintă un corp ieșit, impărțit în două registre, care se termină în atic trilobat, având un vitraliu în timpan. Vitraliul cu vulturul negru, devenit o emblemă a ansamblului, a fost executat în 1909, în atelierul orădean Neumann K. Palatul Vulturul Negru este cea mai importantă clădire a stilului său, din Oradea. Clădirea este multifuncțională, cuprinzând, la vremea inaugurării, cazino, hotel, birouri, restaurant, grupate în trei corpuri asimetrice. În prezent, în clădire funcționează un hotel, un cinematograf, o banca, si mai multe cluburi, cafenele si restaurante, fiind un loc important de intalnire pentru scena sociala a Oradiei.

Pasul 8: Sinagoga ortodoxă Hileh Neorin (strada Primăriei)

Aflată în paragină, sinagoga este utilizată pe post de depozit pentru legume. Există însă planuri de renovare a clădirii și de înființare a unui muzeu evreiesc și centru de studiere. Planurile au fost întocmite de arhitectul Cristian Pușcaș cu asistența unei echipe de studenți de la Facultatea de Arhitectură și Construcții. Acest proiect va fi în parteneriat între Comunitatea Evreilor din Oradea și Muzeul Țării Crișurilor.

Pasul 9: Clădirea Salamon Goldstein (str. Teatrului)

Arhitectul clădirii Salamon Goldstein a fost Ferenc Sztarill, fiind construită în anul 1910. În mod asemănător cu alte proiecte ale lui Sztarill, are un minimum de oranemente, unicitatea fiindu-i dată de aspectul trapezoidal și de turnul consolă. Are singura poartă de intrare din Oradea care conține Steaua lui David.

Pasul 10: Casa Adorjan II (str. Patrioţilor)

Casa Adorjan II a fost a doua clădire comandată de către Emil Adorjan. Are un aspect simetric, având trei balcoane și o fațadă bogat ornată cu lucrături de fier cu motive florale și vegetale. Casa a fost construită în anii 1904-1905 de către Ferenc Sztarill conform proiectului elaborat de arhitecții Dezso Jakab și Marcell Komor.

Pasul 11: Casa Adorjan I (str. Patrioţilor)

Casa Adorjan I este prima clădire comandată de Emil Adorjan. Acesta a fost un antreprenor evreu, un intelectual și un avocat. A numit doi prieteni tineri, Marcell Komor și Dezso Jakab, să fie arhitecții acesteia. Clădirea a fost ridicată la scurt timp după anul 1900 și este una dintre cele mai bogat ornate clădiri din Oradea.

Pasul 12: Palatul Sonnenfeld (str. Moscovei)

Cel care a dat comanda și a fost proprietarul acestei clădiri a fost Adolf Sonnenfeld, proprietarul evreu al celei mai mari tipografii din Oradea. Palatul a fost construit în anii 1911-1912. Adolf Sonnenfeld, de asemenea, a comandat construirea primei case secesioniste din Oradea. Tipografia se afla în curtea interioară. Arhitectul palatului a fost Frigyes Spiegel, un notabil inovator Art Noveau și evreu, care a lucrat inițial în Budapesta, dar care a trăit și lucrat în Oradea între anii 1919 și 1923.

Pasul 13: Hotel Parc (str. Republicii)

A fost inaugurat de fraţii Emil şi Gyula Weislovits în martie 1915, însă clădirea este mult mai veche, ea datând din ultimul deceniu al sec XVIII. În 1873 epidemia de holeră a decimat mai bine de un sfert dintre locuitori urbiei, iar Adolf Weislovits  deschide la parterul clădiri un magazin de pompe funebre. Ulterior clădirea a fost moştenită de fraţii Emil şi Gyula Weistovits, care în perioada 1914-1915 au transformat etajul clădirii pe baza proiectului lui Czoczek Alajos într-un hotel de lux cu 60 de camere considerat foarte modern în acea  perioadă. Cu această ocazie a fost modificată şi faţada clădirii aşa cum arată şi azi. De-a lungul timpului la acest hotel au poposit personalităţi de seamă: Nicolae Iorga, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, George Enescu. În perioada ocupaţiei sovietice în oraş hotelul a fost rechiziţionat pentru ofiţerii ruşi, apoi a trecut în proprietatea Ministerului Comerţului şi cedat apoi Ministerului Turismului. După al doilea  Război  Mondial hotelul s-a degradat tot mai mult. Vechea terasă din incintă a devenit Grădină de vară în care au loc spectacole de toate genurile.

Pasul 14: Palatul Miksa Moskovits (str. Republicii)

Imobilul, cunoscut în epocă sub numele de Palatul Moskovits Miksa, a fost comandat de Moskovits Miksa, un inginer evreu, pentru propriul sau uz. Acesta a cumpărat terenul în 1904, pentru suma de 52000 de coroane şi a locuit în noul imobil. Clădirea a fost ridicată în 1904-1905.

La structura de rezistenţă s-au utilizat pentru prima dată în Oradea plăci cu nervuri din beton armat (de tip Hennebique), structura de rezistenţă fiind proiectată de profesorul universitar ing. Zielinszky Szilárd din Budapesta. Imobilul este emblematic pentru arhitectura 1900 din Oradea, fiind una dintre cele mai spectaculoase clădiri ridicate în acest stil, datorită ornamenticii bogate. Din punct de vedere stilistic, clădirea se include în arhitectura secesion müncheneză, în aşa numitul Lilienstil. Palatul Moskovits este dominat de caracteristicile tipice arhitecturii 1900, dar este eterogen, eclectic, utilizând şi elemente istoriciste adaptate caracterului general Art Nouveau al faţadelor.

Pasul 15: Palatul Stern (str. Republicii)

Palatul Stern din Oradea a fost construit în 1909 după planurile arhitecților Komor Marcell și Jakab Dezso. Este o clădire de colț în stil Lechner, care prezintă o reușită tentativă de ritmare a fațadei, dealtfel plană, prin accentuarea celor patru bovindouuri de pe fațade (două pe fiecare), prin amplasarea masivului turn circular pe colț, subliniind astfel punctul de inflexiune dintre cele doua fațade, deasemenea împins în afară, sau prin streașină mult ieșită în consola susținută de contravântuiri din lemn sculptat. Clădirea iese din obișnuitul reprezentărilor Art Nouveau prin sobrietate dar totdodată creează senzația de apartenență prin subtilitatea reprezentării detaliilor. La parter decorația a fost distrusă, rămânând intacte doar cele două porți de acces. Feroneria  din golurile porţii redă stilizat “coada de păun” .

Pasul 16: Palatul Apollo (str. Republicii)

În secolul al XIX-lea, exista pe amplasamentul actualului Palat Apollo, un han cu numele Apollo. În 1910 Consiliul Orăşenesc a dorit să valorifice terenul şi a hotărât ca pe acel amplasament să fie ridicat un nou imobil. În primăvara anului 1911 Rimanóczy Kálmán junior a prezentat proiectul care a fost acceptat şi apreciat de Consiliul Juridic Municipal. Serviciul tehnic şi Comisiile au propus municipalităţii să facă o licitaţie pentru ridicarea clădirii. În iulie 1911, s-a acceptat propunerea de ţinere a licitaţiei. În martie 1912 s-a ţinut licitaţia. Rimanóczy Kálmán junior a câştigat licitaţia, având ce mai bună ofertă, dar a murit în 12 iulie 1912. Văduva arhitectului a cerut Consiliului Municipal să-l însărcineze pe inginerul-arhitect Krausze Tivadar pentru a coordona lucrările la noua clădire, deoarece acesta a fost colaboratorul arhitectului. În septembrie 1913 presa orădeană scria că lucrările se vor finaliza în primăvara anului 1914, dar imobilul a fost finalizat mai târziu, în acelaşi an. Palatul a fost o comandă a Consiliului Municipal Oradea şi era singurul imobil de raport ridicat la iniţiativa acestuia, toate celelalte imobile de raport construite la începutul secolului al XX-lea fiind proprietăţi private. Pentru a realiza venituri, municipalitatea a oferit spre închiriere spaţiile din imobil. În condiţiile izbucnirii războiului a fost dificil de găsit chiriaşi pentru toate spaţiile, pentru cafeneaua de la parter, pentru trei dintre apartamentele de lux şi atelierele de la etajul al treilea.

Pasul 17: Casa Darvas – La Roche (str. Iosif Vulcan)

Casa Darvas-La Roche este o clădire din Oradea, proiectata de frații Vágó József și László, datând de la începutul secolului al XX-lea. Clădire în stil secession vienez cu forme simplificate, geometrice. Are plan în L, având fațada principală spre strada Iosif Vulcan și pe cea secundară spre Criș. Fațada principală are trei registre diferit tratate. Întreaga fațadă este placată cu calcar la intersecția plăcilor aflându-se butoni semisferici din cărămidă smălțuită aparținând fabricii Zsolnay/Pecs. Fațada secundară este tratată mai simplu, terasele coborând în trepte până în stradă. Curtea interioară are ca element distinctiv gardul cu stâlpi din lemn încrustat. Importantă pentru istoria arhitecturii și artei, reprezentativă pentru dezvoltarea stilului secession în România.

 Pasul 18: Palatul Füchsl (str. Independenţei)

Clădirea monument istoric, amplasată pe str. Independenţei 11-13, cunoscută sub denumirea de Palatul Füchsl, a fost construită între anii 1902-1903, antreprenorul fiind Rendes Vilmos (inginer constructor), iar arhitecţii Bálint Zoltán (1871-1938) şi Jámbor Lajos (1869-1955). Palatul Füchsl este un exemplu caracteristic al începutului de secol al XX-lea, când comercianţi bogaţi îşi construiau o clădire impozantă, dorind să-şi etaleze statutul şi să marcheze prin simbolistica ornamentaţiei individualitatea lor. Astfel, ceea ce face interesant acest imobil este modul de realizare a faţadei şi simbolistica ornamentaţiei, care evidenţiază personalitatea proprietarilor, fraţii Füchsl Arnold şi Mór, importanţi comercianţi de vinuri. Stilul clădirii este secession-ul maghiar de factură lechneriană. Cele două faţade sunt executate unitar şi nu lasă să se ghicească faptul că, de fapt există două imobile, fiecare cu o curte interioară şi cu intrare proprie. Faţadele sunt organizate în trei registre orizontale: parterul cu vitrinele magazinelor, cele două etaje şi coronamentul constituit din aticul protejat de streşina curbilinie puternic reliefată. La subsol, sub ambele imobile, se găseau pivniţele pentru vin, de mari dimensiuni, având intrarea prin curte, dar şi cămările pentru lemne şi cărbuni, câte una pentru fiecare apartament (patru în imobilul din stânga şi şase sub cel din dreapta).

 Pasul 19: Sinagoga Neologă (str. Independenţei)

O magnifică Sinagogă Neologă, având o orgă de dimensiuni mari și o capacitate de peste o mie de persoane, a fost construită în anul 1878 în centrul orașului. Acest monument cu arhitectură neo-maurică a devenit cunoscut orădenilor ca Templul Sion, fiind întotdeauna asociat cu numele Rabinului Șef Dr. Lipot Kecskemeti. Impunătoarea și strălucitoarea sa cupolă, reflectată în apele râului Crișul Repede, este până în ziua de azi monumentul cel mai recunoscut din centrul orașului. Arhitectul a fost David Busch iar sinagoga a fost construită de Kalman Rimanoczy, Sr. Elaboratele fresce interne au fost pictate de Mor Horovitz. Monumentul istoric este într-o condiție care necesită reparații capitale, nefiind utilizată la momentul actual. Sunt anumite proiecte de dezvoltare prin care Consiliul Local Oradea a aprobat, în principiu, să transforme Sinagoga într-o sală de concert, un centru de conferințe și un centru de informare turistică.

Pasul 20: Casa de cultura a sindicatelor (Piaţa 1 Decembrie)

Realizat de Albiter Teodora