Biserica cu Lună
1743 - românii ortodocşi înfiinţează prima comunitate
bisericească ortodoxă din Oradea şi îşi amenajează o capelă în casa lui Mihai
Kristoff (acesta era un avocat macedo-român cunoscut în acea vreme) de pe
strada Peţa. Până la această dată singura biserică ortodoxă era cea din
Velenţa, care era departe şi în perioadele ploioase era inaccesibilă din
această parte a oraşului.
1754, 1760, 1773 - credincioşii ortodocşi (români, sârbi şi macedoneni)
fac demersuri şi petiţii la comisia imperială pentru aprobarea construirii unei
biserici ortodoxe în oraş. De fiecare dată au fost refuzaţi.
1781 - împăratul Iosif al II-lea dă edictul de toleranţă prin
care le permite românilor să îşi manifeste liber cultul ortodox.
1782, 1783 - credincioşii orădeni întocmesc alte petiţii pentru
aprobarea construcţiei unei biserici ortodoxe.
1784 - avocaţii Mihai Püspöki şi Mihai Kristoff primesc
aprobarea construcţie bisericii direct de la împăratul din Viena.
1784 (9 noiembrie)
- episcopul de la Arad, Petru Petrovici a pus piatra de temelie a Bisericii cu
Lună însoţit de un mare sobor de preoţi şi credincioşi.
1784 - 1790 s-a constituit biserica după planurile arhitectului
vienez Iacob Ederpe locul donat de Samuilă Horvat.
1786 - se prăbuşeşte bolta şi moare un zidar şi alţi 6 sunt
răniţi.
1970 - negustorii macedoneni George Costa şi Dimitrie Vasu
donează sfânta masă pentru altar realizată din marmură albă.
1790 (17 noiembrie)
- se oficiază prima slujbă în Biserica cu Lună.
1792 - se montează primul clopot (existent şi azi) şi alte
trei care vor fi topite în Primul Război Mondial de armata austro-ungară.
1793 - se instalează orologiul cu ceas şi lună construit de
Georg Rueppe, un vestit ceasornicar vienez.
1816 - s-a început pictura cu meşterii Alexandru şi Arsenie
Teodorovici din Novisad. Au contribuit la pictură şi pictorii Pavel Ghiucovici,
Iacob Gölsz şi Paul Murgu. Din pictura iniţială se păstrează doar icoanele de
pe iconostas, scaunul episcopal, amvon şi cele două strane. Se mai păstrează pe
arcul de boltă, deasupra iconostasului chipul lui Horea (ca omagiu în cinstea
revoluţiei lui, care a început odată cu construirea biserici).
1832 (11 mai) - s-a
sfinţit (târnosit) Biserica cu Lună de către episcopul Maxim Manuilovici de la
Vârşeţ.
1836 (iunie) -
biserica a fost salvată de un grozav incendiu ce a mistuit aproape toată partea
de oraş (pe partea stângă a Crişului). Legenda spune că după acel incendiu au
fost văzuţi trei porumbei albi zburând în jurul turnului bisericii. După
această întâmplare s-a înlocuit acoperişul de şindrilă cu tablă.
1919 (20 aprilie) -
când oraşul a fost eliberat, armata română a fost primită cu pâine şi sare în
faţa Bisericii cu Lună de către viitorul episcop Roman Ciorogariu.
1973 - 1979 s-a refăcut pictura de către pictorul bucureştean Eremia
Profeta.
1983 - 1984 sculptorul Ştefan Ioan Gajo şi alţi colaboratori au
realizat cele trei candelabre.
Descriere
Dimensiuni exterioare
37,8 m lungime, 16,6 m lăţime, 19 m înălţime şi 55 m înălţimea turnului.
Stilul arhitectural este
baroc cu elemente de neoclasic. Construcţia este de tip navă cu abside şi
respectă canoanele arhitecturii bizantine având:
- altar
- naos
- pronaos
- pridvor
Iconostasul este tot în stil baroc târziu având patru
registre, este poleit în mare măsură cu foiţă de aur şi cuprinde 45 de icoane.
Imagine din interiorul bisericii - iconostasul |
Biserica cu Lună are în colecţie numeroase cărţi
liturgice vechi începând cu Testamentul cel nou de la Bălgrad, din 1648 şi alte
obiecte liturgice printre care un baldachin din 1867 cu autograf de la
mitropolitul Sfânt Andrei Şaguna.
În cripta catedralei îşi dorm somnul de veci cei doi
ctitori Mihai Püspöki şi Mihai Kristoff şi trei dintre episcopii Oradiei: Roman
Ciorogariu, Nicolae Popovici şi Vasile Coman.
Biserica cu Lună a avut rol de catedrală episcopală din 1790 până în
2005. Până la începutul secolului XX în această biserică s-a slujit în limbile:
română, sârbă şi greacă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu