Vizită la Catedrala Sfântul Nicolae - programul de informare în cadrul Clubul Ghizilor Oradea

Catedrala greco-catolică din Oradea

Hram "Sfântul ierarh Nicolae"

Istoric

1744 - se constituie o capelă pentru românii uniţi cu Roma de către vicarul Pál Forgács, care îşi donează casa pentru aceasta.

1776 - 1777 Maria Tereza a dispus înfiinţarea la Oradea a unei episcopii greco-catolice, recunoscută de Papa în iunie 1777. Primul episcop a fost Moise Dragoş.

1800 - începe construcţia bisericii Sfântul Nicolae pe locul fostei capele sub îndrumarea episcopului unit Ignatie Darabant. Lucrările au durat până în 1810.

1836 - biserica era deja terminată şi înzestrată cu toate cele necesare şi a fost sfinţită de episcopul Samuil Vulcan.

1836 (iunie) - în acel groaznic incendiu care a pustiit jumătate din Oradea a ars acoperişul şi turla Bisericii. Temperatura a fost aşa de mare încât s-au topit clopotele. Episcopul Samuil Vulcan a fost aşa de zdruncinat sufleteşte încât nu şi-a revenit şi a murit cu această durere în suflet, în 1839.

Până în 1870 edificiul a fost refăcut şi restaurat de episcopii Vasile Erdeli şi Iosif Pop-Sălăjanul.

1892 - episcopul Mihai Pavel angajează pe renumitul pictor Szirmai din Budapesta pentru înfrumuseţarea bisericii.

1907 - un vânt neobişnuit de puternic a înclinat crucea aurită din vârful turlei. Cu prilejul lucrărilor de reparaţie clopotniţa ia foc şi distruge tot scheletul de lemn al turlei. Ca urmare episcopul Demetriu Radu îl angajează pe arhitectul Giovannii Quai care în anii 1910-1912 restaurează turla în forma de azi. Tot el proiectează şi execută sfântul prestol (sfânta masă) şi proscomidiarul, iar apoi în 1924 cafasul corului cu o capacitate de 200 de persoane sub îndrumarea episcopului Valeriu Traian Frenţiu.

1948-2005 au slujit în ea şi ortodocşii, perioadă în care s-au efectuat mai multe reparaţii prin purtarea de grijă a episcopilor ortodocşi Valerian Zaharia, Vasile Coman şi Ioan Mihălţan.

Descriere

Dimensiuni exterioare: 64 m lungime, 22 m lăţime, 60 m înălţimea în vârful crucii de pe turlă.

Construcţia e o navă cu abside şi se include în stilul baroc târziu.

Iconostasul e tot baroc şi are 41 de icoane dispuse în 6 registre, este poleit cu foiţă de aur. Stranele arhiereşti şi cantorale sunt tot în stilul baroc şi sunt bogat sculptate şi pictate.

Biserica are bolţi semi-cilindrice în leagăn transversale şi un balcon pentru cor generos.

Pictura este dominată de un albastru azuriu şi se remarcă frescele: Sfânta Treime, Hristos între copii şi cuvântarea Mântuitorului de pe munte. Are influenţe baroce târzii şi clasicizante şi este specifică locaşurilor catolice apusene.

De remarcat ar fi cadoul oferit de împărăteasa Maria Tereza bisericii şi anume două elemente decorative pe care sunt pictate portretul acesteia şi a fiul său care pot fi admirate şi astăzi în interiorul bisericii.

Vizită la Biserica cu Lună - programul de informare în cadrul Clubul Ghizilor Oradea

Biserica cu Lună

Hram "Adormirea Maicii Domnului"

Istoric

1743 - românii ortodocşi înfiinţează prima comunitate bisericească ortodoxă din Oradea şi îşi amenajează o capelă în casa lui Mihai Kristoff (acesta era un avocat macedo-român cunoscut în acea vreme) de pe strada Peţa. Până la această dată singura biserică ortodoxă era cea din Velenţa, care era departe şi în perioadele ploioase era inaccesibilă din această parte a oraşului.

1754, 1760, 1773 - credincioşii ortodocşi (români, sârbi şi macedoneni) fac demersuri şi petiţii la comisia imperială pentru aprobarea construirii unei biserici ortodoxe în oraş. De fiecare dată au fost refuzaţi.

1781 - împăratul Iosif al II-lea dă edictul de toleranţă prin care le permite românilor să îşi manifeste liber cultul ortodox.

1782, 1783 - credincioşii orădeni întocmesc alte petiţii pentru aprobarea construcţiei unei biserici ortodoxe.

1784 - avocaţii Mihai Püspöki şi Mihai Kristoff primesc aprobarea construcţie bisericii direct de la împăratul din Viena.

1784 (9 noiembrie) - episcopul de la Arad, Petru Petrovici a pus piatra de temelie a Bisericii cu Lună însoţit de un mare sobor de preoţi şi credincioşi.

1784 - 1790 s-a constituit biserica după planurile arhitectului vienez Iacob Ederpe locul donat de Samuilă Horvat.

1786 - se prăbuşeşte bolta şi moare un zidar şi alţi 6 sunt răniţi.

1970 - negustorii macedoneni George Costa şi Dimitrie Vasu donează sfânta masă pentru altar realizată din marmură albă.

1790 (17 noiembrie) - se oficiază prima slujbă în Biserica cu Lună.

1792 - se montează primul clopot (existent şi azi) şi alte trei care vor fi topite în Primul Război Mondial de armata austro-ungară.

1793 - se instalează orologiul cu ceas şi lună construit de Georg Rueppe, un vestit ceasornicar vienez.

1816 - s-a început pictura cu meşterii Alexandru şi Arsenie Teodorovici din Novisad. Au contribuit la pictură şi pictorii Pavel Ghiucovici, Iacob Gölsz şi Paul Murgu. Din pictura iniţială se păstrează doar icoanele de pe iconostas, scaunul episcopal, amvon şi cele două strane. Se mai păstrează pe arcul de boltă, deasupra iconostasului chipul lui Horea (ca omagiu în cinstea revoluţiei lui, care a început odată cu construirea biserici).

1832 (11 mai) - s-a sfinţit (târnosit) Biserica cu Lună de către episcopul Maxim Manuilovici de la Vârşeţ.

1836 (iunie) - biserica a fost salvată de un grozav incendiu ce a mistuit aproape toată partea de oraş (pe partea stângă a Crişului). Legenda spune că după acel incendiu au fost văzuţi trei porumbei albi zburând în jurul turnului bisericii. După această întâmplare s-a înlocuit acoperişul de şindrilă cu tablă.

1919 (20 aprilie) - când oraşul a fost eliberat, armata română a fost primită cu pâine şi sare în faţa Bisericii cu Lună de către viitorul episcop Roman Ciorogariu.

1973 - 1979 s-a refăcut pictura de către pictorul bucureştean Eremia Profeta.

1983 - 1984 sculptorul Ştefan Ioan Gajo şi alţi colaboratori au realizat cele trei candelabre.

Descriere

            Dimensiuni exterioare 37,8 m lungime, 16,6 m lăţime, 19 m înălţime şi 55 m înălţimea turnului.

        Stilul arhitectural este baroc cu elemente de neoclasic. Construcţia este de tip navă cu abside şi respectă canoanele arhitecturii bizantine având:

•          altar
•          naos
•          pronaos
•          pridvor

Altarul are pereţi dubli între care se află un coridor lat de 0,95 m şi înalt de 4,73 m. Biserica are o singură boltă ce se sprijină pe trei perechi de pilaştri, turnul se sprijină şi el pe patru pilaştri.

Iconostasul este tot în stil baroc târziu având patru registre, este poleit în mare măsură cu foiţă de aur şi cuprinde 45 de icoane.

Imagine din interiorul bisericii - iconostasul

Biserica cu Lună are în colecţie numeroase cărţi liturgice vechi începând cu Testamentul cel nou de la Bălgrad, din 1648 şi alte obiecte liturgice printre care un baldachin din 1867 cu autograf de la mitropolitul Sfânt Andrei Şaguna.

În cripta catedralei îşi dorm somnul de veci cei doi ctitori Mihai Püspöki şi Mihai Kristoff şi trei dintre episcopii Oradiei: Roman Ciorogariu, Nicolae Popovici şi Vasile Coman.

Biserica cu Lună a avut rol de catedrală episcopală din 1790 până în 2005. Până la începutul secolului XX în această biserică s-a slujit în limbile: română, sârbă şi greacă.