Vizită la Catedrala Sfântul Nicolae - programul de informare în cadrul Clubul Ghizilor Oradea

Catedrala greco-catolică din Oradea

Hram "Sfântul ierarh Nicolae"

Istoric

1744 - se constituie o capelă pentru românii uniţi cu Roma de către vicarul Pál Forgács, care îşi donează casa pentru aceasta.

1776 - 1777 Maria Tereza a dispus înfiinţarea la Oradea a unei episcopii greco-catolice, recunoscută de Papa în iunie 1777. Primul episcop a fost Moise Dragoş.

1800 - începe construcţia bisericii Sfântul Nicolae pe locul fostei capele sub îndrumarea episcopului unit Ignatie Darabant. Lucrările au durat până în 1810.

1836 - biserica era deja terminată şi înzestrată cu toate cele necesare şi a fost sfinţită de episcopul Samuil Vulcan.

1836 (iunie) - în acel groaznic incendiu care a pustiit jumătate din Oradea a ars acoperişul şi turla Bisericii. Temperatura a fost aşa de mare încât s-au topit clopotele. Episcopul Samuil Vulcan a fost aşa de zdruncinat sufleteşte încât nu şi-a revenit şi a murit cu această durere în suflet, în 1839.

Până în 1870 edificiul a fost refăcut şi restaurat de episcopii Vasile Erdeli şi Iosif Pop-Sălăjanul.

1892 - episcopul Mihai Pavel angajează pe renumitul pictor Szirmai din Budapesta pentru înfrumuseţarea bisericii.

1907 - un vânt neobişnuit de puternic a înclinat crucea aurită din vârful turlei. Cu prilejul lucrărilor de reparaţie clopotniţa ia foc şi distruge tot scheletul de lemn al turlei. Ca urmare episcopul Demetriu Radu îl angajează pe arhitectul Giovannii Quai care în anii 1910-1912 restaurează turla în forma de azi. Tot el proiectează şi execută sfântul prestol (sfânta masă) şi proscomidiarul, iar apoi în 1924 cafasul corului cu o capacitate de 200 de persoane sub îndrumarea episcopului Valeriu Traian Frenţiu.

1948-2005 au slujit în ea şi ortodocşii, perioadă în care s-au efectuat mai multe reparaţii prin purtarea de grijă a episcopilor ortodocşi Valerian Zaharia, Vasile Coman şi Ioan Mihălţan.

Descriere

Dimensiuni exterioare: 64 m lungime, 22 m lăţime, 60 m înălţimea în vârful crucii de pe turlă.

Construcţia e o navă cu abside şi se include în stilul baroc târziu.

Iconostasul e tot baroc şi are 41 de icoane dispuse în 6 registre, este poleit cu foiţă de aur. Stranele arhiereşti şi cantorale sunt tot în stilul baroc şi sunt bogat sculptate şi pictate.

Biserica are bolţi semi-cilindrice în leagăn transversale şi un balcon pentru cor generos.

Pictura este dominată de un albastru azuriu şi se remarcă frescele: Sfânta Treime, Hristos între copii şi cuvântarea Mântuitorului de pe munte. Are influenţe baroce târzii şi clasicizante şi este specifică locaşurilor catolice apusene.

De remarcat ar fi cadoul oferit de împărăteasa Maria Tereza bisericii şi anume două elemente decorative pe care sunt pictate portretul acesteia şi a fiul său care pot fi admirate şi astăzi în interiorul bisericii.